Au fost reconstruite genele rinocerului lânos din Europa

Este posibil să fi trecut cu vederea o sursă surprinzător de bogată de ADN antic care conține genele rinocerului lânos din Europa.

Oamenii de știință au reușit să reconstruiască genele rinocerului lânos din Europa (Coelodonta antiquitatis), dispărut, din ADN-ul extras din fecalele fosilizate ale hienelor Crocuta crocuta spelea care s-au hrănit cu rinocerul.

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

Acesta este primul genom care a fost recuperat de la rinocerii lânoși din Europa; toate datele genomice anterioare despre specie au provenit de la animale siberiene. Acest lucru ne poate oferi câteva indicii despre diferențele regionale dintre efectivele de rinoceri, dar sugerează, de asemenea, că fecalele fosilizate, sau coproliții, ar putea fi o resursă valoroasă.

Genele rinocerului lânos din Europa, recuperate din fecale

„Ansamblurile de mitogenom produse aici sunt primele înregistrări mitogenomice ale rinocerului lânos european și sunt, prin urmare, o resursă importantă pentru a ajuta la rezolvarea filogeografiei acestei specii simbol de megafaună din Pleistocen”, scriu cercetătorii în lucrare.

„Faptul că aceste informații au fost recuperate cu relativă ușurință dintr-un coprolit al unei alte specii (adică nu a fost nevoie de nicio rămășiță asociată direct cu rinocerul lânos) subliniază valoarea obținerii de date genomice dintr-o gamă largă de materiale”, continuă echipa.

De fapt, coproliții se dovedesc a fi o mină de aur istorică. Din fecalele conservate putem afla ce au mâncat oamenii și animalele în vremuri trecute, putem analiza paraziții cu care au fost infectați și chiar să studiem schimbările din microbiomul intestinal uman, notează Science Alert.

Unde se găsea acest rinocer?

O echipă condusă de biologul molecular Peter Andreas Seeber, de la Universitatea din Konstanz (Germania), a studiat două excremente de hienă fosilizate din Paleoliticul Mediu din ceea ce este acum Germania, o perioadă care s-a întins de la aproximativ 300.000 până la cu 30.000 de ani în urmă.

Acești coproliți au fost excavați și se aflau în colecțiile muzeelor, așa cum se întâmplă acum cu mulți coproliți. O lucrare publicată anul trecut a afirmat că coproliții din colecțiile muzeelor sunt o resursă trecută cu vederea și subutilizată în studiul istoriei biologice a planetei noastre.

Seeber și colegii săi au folosit un instrument special pentru a extrage material din interiorul coproliților, au pregătit ADN-ul pentru citire și au trecut rezultatele printr-un secvențiator de ADN. ADN-ul era degradat, dar cercetătorii au reușit să recupereze material genetic atât de la hienă, cât și de la rinocerul lânos, comparându-l cu alte genomuri, atât moderne, cât și antice.

Și chiar dacă ADN-ul rinocerului a fost obținut dintr-o singură probă, acesta a putut să le spună cercetătorilor ceva nou despre specie și despre diversificarea ei în întreaga masă terestră eurasiatică.

Genele rinocerului lânos din Europa aduc informații noi despre istoria faunei planetei

De fapt, a existat o diferență suficientă între rinocerul european care a ajuns să fie hrana hienei și rinocerii siberieni pentru a sugera că cele două grupuri au început să se diversifice cu mult timp în urmă. Rinocerul european a început să se despartă cu între 2,5 milioane și 150.000 de ani în urmă.

Aceasta este o contradicție directă a ipotezei conform căreia rinocerii au făcut extinderi repetate în Europa de Vest în timpul Pleistocenului târziu, cel puțin pentru ascendența căreia i-a aparținut acest rinocer.

Recuperarea și analiza ulterioară a ADN-ului acestor rinoceri străvechi și maiestuoși ar ajuta la dezvăluirea mai mult informații despre istoria lor, chiar dacă trebuie să-l recuperăm din ceva la fel de nemaiestuos precum excrementele.

„Ca și în cazul acestor mostre”, scriu cercetătorii, „multe obiecte arheologice recuperate din săpăturile anterioare și existente în colecții sunt până în prezent o sursă de ADN antic în mare măsură trecută cu vederea”.

Cercetarea a fost publicată în Biology Letters.

Vă recomandăm să citiți și:

Ultimul crocodil cunoscut din Europa a trăit în Spania acum 4,5 milioane de ani

Timp de 800 de ani, o civilizație a prosperat în inima Saharei

„Soarele este mâncat”. Cum reușeau mayașii să prezică eclipsele?

Ruinele de pe o insulă din Pacificul de Sud, atât de ciudate încât l-au inspirat pe H.P. Lovecraft